Biografie

Ion Druță (n. 3 septembrie 1928, satul Horodiște, județul Soroca, în prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova) este un scriitor moldovean.

Fiul lui Pentelei Druță, zugrav bisericesc, și al Soficăi, de origine ucraineană.În 1939, familia Druță se mută în satul Ghica Vodă, de lîngă Bălți, unde viitorul scriitor va face clasele primare.

În 1945, urmează cursurile unei școli de tractoriști, A absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lîngă Institutul de Literatură "Maxim Capsa" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.

Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4 volume, 

• "Frunze de dor" 
• "Balade din cîmpie" 
• "Ultima lună de toamnă" 
• "Povara bunătății noastre" 
• "Clopotnița", "Horodiște" 
• "Întoarcerea țărînii în pămînt"
•  "Biserica albă" 
• "Toiagul păstoriei" 

Operele sale au fost traduse în:

• Rusă;
• Franceză; 
• Germană;
• Engleză;
• Ucraineană; 
• Bulgară; 
• Cazahă; 
• Gruzină; 
• Letonă; 
• Maghiară; 
• Lituaniană;
• Georgiană;
• Slovacă;
• Armeană; 
• Uzbecă; 
• Azerbaidjană;
• Letonă etc.

Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor.

               Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, pentru piesa "Casa Mare", nuvela "Ultima lună de toamnă" și romanul "Balade din cîmpie", Ion Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldovenești. A fost ales membru de onoare al Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe a Republicii. A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie 1995).

În 1989 se angajează activ în procesul de înnoire din Republica Moldova, militînd pentru oficializarea limbii române și revenirea la grafia latină.

Ion Druță a lucrat la ziarele ”Țăranul sovietic”, ”Moldova socialistă” și la revista ”Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, ”La noi în sat”, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele ”Frunze de dor”, ”Povara bunătății noastre”. În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicînd și în limba rusă mai multe volume de proză, eseistică și dramaturgie.

Druță se vădește un autor profund implicat în viața neamului, scriind despre subminarea limbii române în Basarabia, despre istorie, ecologie, agricultură.

La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de ”Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale.